'Abbascia a chiana

Na vot' abbascia a chiana
era nu mare verd'è russo è pummarole
can un se verev''a terra!
'E matine è primavera
ll'aqquazzone brillava sott'o sole.
'E femmene già cantavane
primma ca asceva 'a calandrella.
Io guagliunciello,
pe dint'è ssorche è pummarole
ca lancella mmano,
addummanna' chi vuleva bever.
Nun serveva 'o rilorgio 
pe verè che ora era,
bastava sentì 'o punente e miezz'jorno,
c'arrivava 'o sole 'a picco miezz'o cielo
e s'aspettava sul a sirena dòò
tabbicchificio ca ssunava.
Comm' passava ambressa
chell'ora è miezz'jorno,
sott'a nà baracca pe quatt' pali all'erta,
che foglie è cucozze,
è chiant'è fasule atturccigliate atturn'è pali
faceven'à friscura 
che femmene ca magnavene.
Era nu pranzz misero,
na zzalata è pummarole
cu dduie puparuole fritt'
è 'o pane bagnato
dint'à ll'acqua fresca da lancella.
Eren' ttiempe tristi
ma senza llamiento,
mo cca ttenimme tutto
jamm' cercann'è cose
cà nun senvene.
data autore commento (si può commentare solo se si è loggati)

Elenco opere (*)commenti

Pubblicata il 23-04-2016

Numero visite: 558


Commento dell'autore